Începând să scriu aceste rânduri, îmi dau seama că e mai ușor să te gândești la o experiență pe care o trăiești undeva decât să dai cuvinte faptelor.
Mă numesc Anna, tocmai am împlinit frumoasa vârstă de 25 de ani și pot spune că mai mult de jumătate din aniversările mele le-am petrecut în oratoriu.
Totul a început în 2007, când pentru prima oară, mama m-a înscris la Vara Împreună. Ce îmi amintesc de atunci? Nu prea multe, dar știu că au fost câteva momente unice pentru un copil de 8 ani. Pe atunci Vara Împreună dura 2 săptămâni și avea activitățile clasice de oratoriu (brățări, clovni, traforaj, pictură pe ghips, etc), pe care abia așteptam să le fac an de an.
Care era primul lucru pe care îl vedeam? Zâmbetele bătrâneilor mei preferați, don Sergio și don Sandro. Erau ca o oază de bucurie și energie, care îți ofereau iubirea necesară pentru a ști că ești la locul potrivit.
Cred că animatorii au fost primele mele modele. Pe atunci mă uitam la ei cu niște ochi mari și fascinați de fericirea pe care o aveau și tot devotamentul de care dădeau dovadă. Ca orice COPIL, tot ce îmi doream atunci era să ajung și eu ca ei.
Anii au trecut, iar în 2012 am fost și eu pentru prima oară ANIMATOR. Acela a fost momentul în care am realizat că totul pare așa simplu când ești copil, dar în spate la orice lucru și activitate ce se întâmpla în oratoriu, de fapt se afla o muncă uriașă, dar totuși plăcută.
Cred că mereu mi-am dorit să lucrez cu copiii și să dau înapoi ceea ce am primit și eu la rândul meu de la cei mai mari. În momentul în care se apropia vara, mama știa că nu prea o să ne vedem la față. De ce? Păi, un animator are cam multe lucruri de făcut, de la formare, pregătit activități, steag, slogan, pe atunci și imn, până la trezitul timp de o lună la ora 7 dimineața, urmat de vreo 9 ore de voluntariat pe zi.
Ce am trăit ca și animator? Cele mai frumoase momente din viața mea. Chiar și în zilele grele, copiii reușeau să-mi ofere energia și bucuria de care aveam nevoie. Uneori un simplu mulțumesc sau ,,Anna, te iubesc!”, pot fi cuvintele care îți fac inima să tresalte de bucurie.
Știi acel moment când ai impresia că nu îți găsești locul nicăieri? Eei bine, la oratoriu nu se punea această problemă. Aici mă simțeam acceptată exact așa cum sunt și simțeam că orice lucru sau idee care îmi trecea prin cap era ascultată. Nu erau mereu cele mai bune, dar faptul că exista sprijinul unei persoane mai mare, cu experiență, era tot ce aveam nevoie ca și tânăr.
În 2017 am terminat liceul și se apropia clipa în care trebuia să mă despart de oratoriu și să plec la facultate. Au fost niște evenimente nefericite în familie și a fost necesar să rămân în Bacău. Pe atunci eram tare supărată, însă o vorbă spune că Dumnezeu are grijă de toate și are un plan pentru fiecare. Cred că și don Bosco a avut un cuvânt de spus și atunci a început planul lor pentru mine.
În septembrie, Iosif mi-a propus să vin ca EDUCATOR la oratoriu. Am fost foarte încântată de idee, practic era următoarea etapă. Ce nu mi-am dat seama în acel moment, era faptul că acela era primul pas către cariera pe care mi-o doream. În primul an ca și educator am realizat că totuși specializarea pe care o urmam la facultate nu era de fapt ce îmi doream să fac pe viitor. Așa că m-am înscris la facultatea de pedagogie și de acolo a început tot.
Tot în 2017, am intrat și în grupul ADS, în grupul responsabililor. Un grup care pregătește întâlnirile pentru cei de liceu în fiecare săptămână. Pana atunci nu mai lucrasem cu liceeni și a fost o adevarată provocare pentru mine să fac activități și formări pentru ei. Cred că niciodată nu e prea târziu să descoperi lucruri noi care îți plac.
Au urmat două veri în care nu s-a făcut Vara Împreună și am fost responsabilă de o sală cu 40 de copii de gimnaziu. Cea mai provocatoare și frumoasă responsabilitate pe care am avut-o în oratoriu momentan. 6 activități pe zi, în care să le mențin interesul și atenția, timp de 10 săptămâni. Pe lângă ei, erau si animatorii din sală pe care trebuia să îi coordonez, niște ajutoare de nădejde, fără de care nu reușeam.
Am uitat să menționez că în tot acest timp am făcut voluntariat și la cercetași, a doua mea casă, care are la bază valori și principii foarte asemănătoare cu cele de la oratoriu. Consider că aceste două locuri au conturat persoana care sunt eu astăzi și mereu în activitatea mea merg după două motto-uri: ,,Lasă lumea un pic mai bună decât ai găsit-o!” (Robert Baden Powell) și ,,Mergeți cu picioarele pe pâmânt, dar cu inima locuiți mereu în cer!” (don Bosco).
În 2022, la Vara Îîmpreună, am primit o nouă responsabilitate, coordonator de activități. Alt lucru nou, pe care nu îl mai făcusem, cu multe responsabilități. 26 de activități, de la materiale, liste, voluntari, copii, tot e în mâna mea. Cu ajutor și sprijin, am reușit să fac si acest lucru.
Ajungem în toamna anului 2022, care vine cu o nouă propunere. ÎNVĂȚĂTOARE la Școala primară saleziană don Bosco. Când credeam că nu mai pot evolua în oratoriu, apare această oportunitate. Normal că am acceptat. Atunci am început să-mi urmăresc parcursul în oratoriu și să realizez planul pe care don Bosco l-a avut pentru mine. Fiecare oportunitate, responsabilitate au dus de fapt aici.
Cuvintele nu pot descrie emoțiile pe care le trăiesc momentan.
Ce îmi doresc? Să le ofer elevilor mei, cei mai frumoși 5 ani din viața lor. Să dau înapoi ce am învățat de la don Bosco, faptul ca fiecare copil este special și trebuie iubit. Don Bosco spunea că poți rezolva totul cu bunătate și blândețe. Asta îmi doresc și eu să fac.
Copil, animator, educator și învățător. Acesta este momentan parcursul meu în oratoriu.
Cuvinte de bază? Bunătate, ascultare, răbdare, credință și iubire.
Când crezi că le știi și ai făcut de toate, te oprești, ești recunoscător pentru ceea ce ai și de gândești ce poți face să fii mai bun decât ieri. Deschizi ochii, accepți ajutorul și spui da unei noi oportunități care ți se oferă.
Asta e ceea ce am învățat eu în 17 ani de oratoriu și abia aștept să văd ce mai are don Bosco pregătit pentru mine.
Poveste realizată în cadrul proiectului ONG Bacău- Zoom In-Zoom Out, derulat de Asociația Romanian Youth Movement for Democracy în parteneriat cu Fundația comunitară Bacău, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund- România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
