Ce fac într-o cameră un arhitect, un alpinist, 3 profesori, 2 asistenți sociali și vreo 3 IT-iști? Răspunsul nu-i un punch-line deștept, ci mai degrabă o altă întrebare “Ce ești dispus să donezi”?
Camera e una dintr-un cămin care a fost casă pentru multe generații de elevi ai Colegiului Tehnic Anghel Saligny și pe frontonul căreia firma “Poliției locale” îți atrage atenția. După ce urci scările, purtat în trecut de mirosul de dezinfectant și lemn vechi, descoperi un spațiu colorat, plin de viață, cu mobilier modular și bean-bag-uri.
Este Clubul din Internat, proiect al Asociației Romanian Youth Movement for Democracy.
Iar astăzi, 31 mai, holul pe care mișună în general adolescenții în căutare de ajutor la teme, este aglomerat cu oameni veniți direct de la birou, zumzet de revedere și chef de muncă.
Pentru că răspunsul la întrebarea din primul paragraf – “Ce ești dispus să donezi”?– este “timp și expertiză”. Asta sunt dispuși să doneze peste 30 de experți din Bacău, adunați în evenimentul “8 hours over-time”.
Adică 8 ore peste program pe care le dedică unor ONG-uri care au nevoie de expertiză. E un think-tank intens în care se pun pe masă soluții, se caută rezolvări fără cotituri, ocolișuri și hățișuri birocratice.
E o întâlnire deloc comună și tocmai de aceea atât de efervescentă. Intr-un context în care ce știe un om să facă mai bine este dar către comunitate, entuziasmul pentru identificarea soluțiilor și deblocarea proiectelor cresc exponențial.
Este o concluzie care nu se bazează pe cifre și analize, ci pe zâmbetul larg al Elenei, om de IT care gestionează proiecte internaționale și care astăzi este resursă pentru organizația Yana, centru de sprijin pentru familii și copii.
În colțul opus, la masa celor de la Asociația Bronx People se fac calcule și se vorbește despre meniuri pentru Cantina Socială care urmează să se deschidă. Livia e nutriționist, Daniel e Brand Manager, iar Diana specialist în marketing. Ideile fac ping-pong așternându-se pe foaia cu viziune pentru viitor.
La masa Asociației Favor se discută despre fonduri europene și e practic un crash-course despre indicatori, finanțări, raportări și oportunități, în timp ce Asociația Părinților Nicu Enea își deslușește posibilele zone de impact și oportunitățile pentru viitor.
“Sunt acești oameni care se întorc în Bacău și care dezvoltă business-uri aici pentru că văd oportunitatea! La ei trebuie să ajungem!”. E o declarație care se aude din alt capăt de sală, pe un ton apăsat și cu entuziasmul omului care crede că poate rostogoli bulgărele de zăpadă. Pentru că e un brainstorming despre potențialul orașului, despre oameni care pot pune în mișcare resurse, așa cum fac chiar ei, cei de la Asociația Autonom, Fundația Comunitară Bacău și Dana, antreprenoarea care susține de ani de zile proiectele comunității.
Proiecte precum Fondul Științescu, din care a primit finanțare în acest an și Asociația Door2Outdoor, ca susținere pentru efortul lor de a învăța copii dragostea de natură și mișcare prin tabere și activități în aer liber. Dar voluntarii Asociației sunt astăzi la 8 Hours Over-time pentru un proiect și mai ambițios- Hub-ul Sportiv adpatat persoanelor cu dizabilități. Iar discuția de la masă e una despre structuri, rezistență, proiectare și deslușiri are cerințelor birocratice, pe care doi arhitecți le explică cu răbdare, căutând soluții la îndemâna unui ONG.
Ar trebui să fie pauză. A venit cateringul și cineva a desfăcut o sticlă cu vin, ca invitație la degustare și socializare. Dar ideile abia acum vin și în aer plutește acea tensiune dinaintea momentului de “aha”.
Iar din camera de alături chiar se aude un “aha” puternic, urmat de câteva exclamații mulțumitoare. E cauza și „din cauza” proiectului “Zoom In Zoom Out”. Sunt aproape 20 de oameni din ONG-uri și mediu antreprenorial, adunați pentru a defini în atribute societatea civilă băcăuană, atribute pe care artistul mural de la Asociația Zidart le va transpune în linii și culori, iar peste câteva luni, imaginea la scară mare va sta mărturie pe un perete din oraș.
E deja ceva mai răcoare afară și pe holurile internatului echipele s-au amestecat în noi dinamici creative. Fiecare a mai găsit o idee, un subiect de discuție pe care să îl ia acasă ca temă de gândire, un om care să-i rămână în minte, un număr de telefon de care avea nevoie, o speranță că mâine, ceva, orice, ar putea fi puțin mai bine.
„Mai bine” e și faptul că cele 8 ore peste program nu se încheie la ieșirea pe ușa internatului. Se continuă într-o relație, într-o dorință de cunoaștere mai atentă și mai pe termen lung între oamenii-resursă și asociațiile cu care au lucrat, într-o cafea băută în tihnă peste un timp, o vizită la sediul organizațiilor. Iar din relațiile acestea societatea civilă crește, se schimbă și crede mai departe că se poate, că nu sunt singuri în munca lor de a susține, de a vindeca sau dezvolta comunitatea în care toți trăim.
