În curtea Centrului Familial Maria Bronx din Mărgineni, privesc cerul ochii mari și albaștri ai Anei. Nu mai e o fetiță sensibilă și plăpândă, dar are un zâmbet sincer, puternic și totuși timid, rămas după tumultul greutăților și lipsurilor pe care le-a trăit la o vârstă fragedă.
S-a născut într-un mic sat la 20 de kilometri de Bacău. Mama ei murise când abia apuca să învețe să o strige ”mama”. Nu are amintiri rămase cu ea, știe doar că a avut o boală grea…
Tatăl ei, Marcu, era un simplu om al satului, rămas părinte singur și devastat de pierderea soției. Nu știa cum să facă față responsabilității de a-și îngriji fetița în gospodăria modestă din fundul satului și nici cum să îi ofere acesteia traiul decent de care avea nevoie pentru a crește om mare. Simțea presiunea rolului de părinte bun, muncea cu zilele, anii treceau. Dar durerea și singurătatea se resimțeau tot mai tare… Așa a început drumul său de alinare în băutură. Dependența de alcool îl prinsese deja în capcană și îl impinsese într-o cădere adâncă.
Ana intrase la școală. În casă nu erau posibilități materiale nici cât să se asigure în unele zile că avea o masă caldă înainte de culcare. Noroc de plăcintele cu varză calde pe care le mai aducea vecina Lina de peste drum. La rechizite și haine potrivite vârstei sale nici nu visa.
Cu toate acestea, la fel ca toți copiii, Ana visa să facă ceva măreț în viață, să își găsească o pasiune și să simtă că poate depăși orice obstacol. În timp ce ceilalți copii se jucau pe uliță, ea petrecea timp hrănindu-se cu povești din cărțile pe care le lua de la biblioteca școlii din sat. Îi plăceau poveștile despre eroi și lupte și mereu își imagina că e o luptătoare puternică și agilă, capabilă să învingă orice provocare ce i se arăta în cale.
Nu întâmplător a apărut o rază de soare în viața Anei după terminarea școlii primare, când drumul vieții ei a făcut un ocol miraculos, cu oprire la Centrul Familial Maria Bronx, noua ei casă.
Puțin speriată de perspectiva unei schimbări atât de mari în viața ei, Ana pășea timid pe poartă cu bărbia tremurândă, în prima zi când intrase în familia centrului. A fost întâmpinată cu zâmbete călduroase și brațe deschise, de copii cu trăsături diverse și personalități unice. Știa că nu are de ce să-și facă griji pentru că, indiferent de cât de diferiți erau cu toții, mai mici sau mai mari, mai blonzi sau mai bruneți, cu părul drept sau cârlionțat, cu toții aveau ceva în comun: bucuria de a visa.
Știa că va fi o provocare să se adapteze noului mediu și la început tindea să stea mai mult retrasă, dând senzația că e tristă, sau că o doare mereu ceva, dar nu și la orele de judo. Luptele și eroii brusc se desprinseseră din locul lor din cărțile pe care le citea acasă, și îi dăduseră ei curajul să devină o sportivă dedicată.
Cu toată inima și cu o determinare ieșită din comun, Ana a început să se antreneze serios. Își depășea temerile și limitările fizice și, deși uneori se simțea slăbită, păstra mereu zâmbetul pe buze, pentru că vedea în antrenorul ei și în ceilalți copii o familie, familia ei. Începuse să se simtă confortabil, se simțea iubită.
I-a fost dificil, mai ales când efortul fizic și fragilitatea ei dădeau semne să o epuizeze. Dar cu fiecare antrenament, Ana devenea din ce în ce mai puternică și mai încrezătoare. Așa a reușit performanța de a ajunge să participe la competiții. Mică de înălțime, slăbuță și cu ochii mari albaștri, Ana părea ușor de învins în fața adversarilor săi. Dar ei nu știau că ea compensa prin tehnica și inteligența sa în luptă, păstrându-și calmul pentru a anticipa mișcările adversarului. Cu fiecare meci, își depășea propriile limite și câștiga încredere în sine.
A început să câștige lupte la nivel național, și 4 ani mai târziu se mândrește cu titlul câștigat la Festivalul European de Judo SN din Poschiavo Elveția (2022), și medalia de bronz cucerită la SN Jocurile Mondiale din Olanda (2023).
Ana nu este campioană doar la judo, ci se remarcă și în casa Centrului Familial Maria Bronx, ca om de bază care se implică activ în desfășurarea activităților zilnice. Noua ei pasiune care atrage admirația copiilor din Familia Bronx este gătitul. Numai ce îi vezi pe cei mici cum roiesc în jurul mesei atunci când știu că plăcinta cu mere și scorțișoară pregătită de Ana urmează să iasă din cuptor.
E veselie la Centrul Familial Maria Bronx! Ochii mari și albaștri ai Anei de acum, o adolescentă care abia a început să își atingă visele, privesc cerul cu speranță. Noua ei familie, prietenii adevărați, și victoriile obținute până în prezent o motivează să continue și să devină mai bună. Ana este un exemplu real de curaj și putere de a transforma adversitățile în oportunități de creștere personală, atunci când ai lângă tine oamenii potriviți.
Poveste realizată în cadrul proiectului ONG Bacău- Zoom In-Zoom Out, derulat de Asociația Romanian Youth Movement for Democracy în parteneriat cu Fundația comunitară Bacău, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund- România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
