O zi de octombrie cu ploaie măruntă și ceva vânt să zboare frunze semi-putrezite printre blocurile gri din Bacău. Un clișeu la care zâmbesc mai amar decât cafeaua care s-a răcit de când mă rog de doi puști îndărătnici să iasă mai repede din casă.
Am reușit, cu cinci minute de întârziere, ceea ce înseamnă coada de mașini de pe “Banca Națională”, la care se aliniază părinții în încercarea de a-și lăsa odraslele la școală înainte de sunetul clopoțelului.
Bară la bară, cu ștergătoarele pornite și picuri mici care se izbesc în geam.
-“ Mami, dar măștile alea sunt ca niște măști d-alea adevărate!”
–“ Păi da mai, că ne arată cum suferă natura!” răspunde frate-su cu aer interesant.
–“Păi normal că suferă! Dacă mergem pe jos în loc să luăm mașina, suferă mai puțin”, încerc eu o schimbare de direcție spre un discurs moralizator.
–“Nu azi, că plouă!”
– Dar oare pe noi o să ne lase să ne urcăm pe schelă să pictăm? Că mie mi-ar plăcea să fiu acolo sus, să fac și eu o pictură. O să mai picteze, nu?
Trecut de prânz, în fugă spre o întâlnire telefonul vibrează pe scaunul din dreapta.
- Zi repede că trebuie să ajung la o întâlnire!
- Tu ai văzut murala aia de la Narcisa? Cu bibeloul? Mi-a trecut toată copilăria prin fața ochilor. E fix sufrageria bunică-mii acolo!
Îmi închei prezentarea cu un zâmbet, colega mea fixează interlocutorul cu privirea și suntem gata să trecem la sesiunea de feedback.
- Mi se pare foarte ok, dar cât mă costă să-mi facă și mie băieții un perete? Unul așa, în mijlocul orașului.
Ședință cu părinții, sala plină, scaunele prea mici, aer închis așa că mai trag de timp, afară cu alte câteva mămici. Printre teme, cărți și dilema timpului petrecut pe device:
- Tare urât mai arată zidul ăsta de aici. Știu că la alte școli au venit cei de la Zidart și-au făcut ceva fain. Oare aici nu s-ar putea?
E suficient să intri pe comentariile din facebook și să vezi listate locurile și blocurile care-și doresc o murală a lor. E practic un pitch al asociațiilor de locatari vizavi de unde ar arăta mai frumos, și unde s-ar vedea mai bine.
După patru ediții, Zidart e un membru viu în comunitate. El are în spate “niște tineri” care odată pe an se pun cu schele și acareturi pe străzi și trotuare, se agață de ziduri spre uimirea puștilor și transformă ziduri în “suflete-perete”. Iar în restul timpului lasă intrarea liberă la o galerie stradală de simboluri și inspirație.
Zidart se poate descrie în cifre: 55 de picturi murale, 50 de artiști, 6500 de metri pătrați pictați, sau în cuvinte precum regenerare urbană, artă stradală, galerie stradală, comunicare socială. Sau poate fi despre o tinerii băcăuani care a crezut într-un proiect dincolo de respingere, birocrație, mentalitate.
Zidart poate să fie și despre Bacău, orașul cu cele mai multe picturi purificatoare de aer din lume.
Despre orașul care a prins culoare, viață și suflu nou pe alocuri.
Despre copii care privesc admirativ arta stradală și își doresc să pună mâna pe-un spray.
Despre trecătorii care zâmbesc când răsare de pe-un perete un păr verde ori o explozie de culoare.
Despre micro-comunitățile care se mândresc că traseul de artă urbană trece și prin curtea lor.
Despre companiile care aleg să susțină un proiect local.
Despre Asociațiile care-și transmit mesajul-manifest prin vizualuri.
Despre “Bacău” rostit în atâtea limbi și purtat peste granițe ca exemplu de bună-practică.
*update : în 2023, Zidart a ajuns la a 6-a ediție, care a adăugat Bacăului încă șapte picturi murale.
Poveste realizată în cadrul proiectului ONG Bacău- Zoom In-Zoom Out, derulat de Asociația Romanian Youth Movement for Democracy în parteneriat cu Fundația comunitară Bacău, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund- România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
