“24 februarie 2022 a fost pentru toți ucrainienii ziua în care a început sfârșitul vieții așa cum o știam. A fost începutul pierderilor, greutăților, ororii și a haosului.”
Așa începe povestea multora dintre cei care au lăsat în urmă viața pe care o știau și au fugit peste o graniță necunoscută, lăsându-se purtați de soartă.
Dintre toate locurile posibile, pașii unora au ajuns într-un sat de lângă Bacău, la poarta cu semn pictat pe care scrie “Dumbrava minunată”.
Este sediul S.O.S – Satele Copiilor- Bacău, locul unde, zeci de ucrainiei și-au găsit anul trecut refugiu. Femei singure, bunici, mame și copii, au format o microcomunitate la poale de pădure, unde speranța plutește în aer alături de dorul de casă.
Zeci de refugiați și-au găsit un adăpost temporar în 2022 în curtea celor de la S.O.S – Satele Copiilor- Bacău iar unii și-au plănuit o nouă viață în România.
Galyna povestește despre viața ei din Kiev de parcă ar fi frânturi apărute într-un glob de cristal. Apartamentul ei, vecinii, prietenii și cafele de dimineață s-au pierdut printre zgomotul alarmelor și ecoul bombelor.
Mama și fiica au fugit spre România și la scurt timp li s-au alăturat și bunicii, părinții Galynei. Au găsit în Bacău sprijin, adăpost, oameni gata să îi îndrume și să îi ajute. Chiar și problemele medicale ale copilei au avut cumva rezolvare.
Iar în “Dumbrava Minunată “ de la S.O.S Satele Copiilor, zeci de copii au găsit nu numai un refugiu ci un dram de normalitate. O vară în care părinții lor au putut răsufla câteva săptămâni pentru a-și planifica noua viață, în timp ce copii încercau să facă ce știu ei mai bine…să copilărească.
“Îmi amintesc atât de bine viața mea în Ucraina. Cum într-o zi normală mergeam la școală apoi la cursurile de muzică. Mă întorceam acasă să îmi fac temele și apoi să dorm în patul meu. În weekend mă jucam pe telefon, aveam activități, cântam la vioară și ieșeam afară cu prietenii mei.
Pasiunea mea a fost dintotdeauna să fac vederi și cartoline diferite și mă gândesc cu dor la asta. Cel mai dor îmi este să patinez cu prietenii în ajunul Anului Nou, să merg la petrecerile aniversare, de excursiile împreună cu mama mea prin țară și să primesc 12 puncte (cea mai mare notă) la școală. “
“Am ajuns în Bacău pentru că profesoara verișoarei mele era aici de ceva timp și ea ne-a recomandat să mergem la SOS Satele Copiilor, un loc unde, ne-a spus ea, mamele și copiii sunt primiți în condiții bune.
A fost o mare surpriză pentru mine să găsesc aici un teren de fotbal. În Ucraina jucam într-o echipă de fotbal și aveam antrenamente în fiecare zi, iar acest sport este foarte important pentru mine. Nu degeaba am rupt 4 perechi de încălțări pe teren de când sunt în Bacău. Practicam și karate, iar aici, la Școala de Vară, un antrenor vine și exersează împreună cu noi. Mă simt în siguranță acum și e foarte bine.
România mi se pare tare frumoasă. Suntem aproape de natură aici și când este timp, eu și mama călătorim. Cel mai mult mi-a plăcut Brașovul.
Dar îmi este dor de oamenii și lucrurile pe care le-am lăsat în Ucraina. Mi-e foarte dor de tatăl meu. Nu l-am mai văzut de șase luni și tot ce pot este să vorbesc cu el la telefon. Mi-e dor de prietenii mei cu care jucam fotbal. Mi-e dor de mâncărurile noastre pentru că îmi plac mult borșul și varenki. Mi-e dor de pace în Ucraina pentru că țara noastră e minunată și merită mult mai mult.”
Sunt doar două mărturii a unor povești care se lasă cu greu spuse. Pentru că, așa cum ne spune psihologul care lucrează cu acești copii, nu vor să retrăiască acele momente. Nu vor să răscolească, să pozeze în victime, să își aducă aminte de toate lucrurile pe care le-au pierdut.
Își doresc să trăiască, aici și acum, dar mereu cu gândul la cei rămași acasă.
Mulți dintre adulți și-au găsit de muncă într-o țară care pare dispusă să-i găzduiască dar încă nesigură că are cum să îi adopte.
Cei care cunosc o limbă străină, engleza de preferință, se descurcă și fără să apeleze la puținele cuvinte din engleză și își petrec zilele căutând oportunitățile potrivite, sfătuindu-se cu cei de la S.OS. Satele Copiilor, organizându-se în grupuri de whatsapp, căutând să dea un sens noului context.
Copii fac școală online, suplimentează cu ore de engleză și terapie Ocupațională și și-au găsit ușor prieteni noi. Fiecare așteaptă vești de la un tată rămas în urmă, bunici ori mătuși care fie nu au plecat fie au ajuns mult mai departe, chiar pe alte continente.
Noțiunea de familie a căpătat un alt sens, dar sentimentul de siguranță e cel mult-căutat, de care cei mici se agață în fiecare zi. Iar asta e ceea ce au găsit la S.O.S Satele Copiilor.
Seara, curtea pare un acasă normal dintr-un cartier la poale de pădure. Oamenii se adună în bucătării, ori pe micile terase la masa de seară, câinii adoptați sau chiar aduși din Ucraina se tolănesc la umbră, iar copii mai trag puțin de timp înainte să se bage în pat.
Pe toți îi așteaptă visele. Unele puse pe pauză iar altele născute pe acest pământ străin care prin oamenii și organizațiile lui așterne în față posibilități.
Poveste realizată în cadrul proiectului ONG Bacău- Zoom In-Zoom Out, derulat de Asociația Romanian Youth Movement for Democracy în parteneriat cu Fundația comunitară Bacău, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund- România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
